2010-03-09

Nevoile de securitate trans-atlantică s-au schimbat fundamental în ultimele două decenii. Confruntarea Est-Vest s-a încheiat, iar acum Moscova împărtăşeşte multe interese cu NATO. Este timpul ca Alianţa să îşi deschidă larg porţile în faţa Rusiei, spun experţii germani din domeniul  apărării Volker Ruhe, Klaus Naumann, Frank Elba şi Ulrich Weisser. Fostul cancelar german Helmut Schmidt, a remarcat cu îngrijorare că mulţi dintre politicienii de azi au prea puţine cunoştinţe de istorie. El ar mai fi putut adăuga că aceşti politicienii sunt, de asemenea, înspăimântător stîngaci atunci când vine vorba de înţelegerea problemelor strategice şi de securitate. În Germania, nu există nici o discuţie semnificativă cu privire la viitorul NATO, imaginea sa despre sine, strategia sa pentru viitor şi întrebarea despre cum Rusia ar putea fi inclusă. Berlinul nu demostrază nici un un fel de liderism de opinie, nici nu stimulează dezbaterea internaţională.

Acest lucru a fost o dezamăgire pentru ceilalţi membri ai Alianţei, care-şi pun întrebarea dacă germanii se tem de dezbatere sau sunt pur şi simplu nu mai sunt în măsură să contribuie la aceasta într-un mod de perspectivă. Dar securitatea Europei rămâne o sarcină constantă, şi noi provocări necesită răspunsuri diferite decât în trecut. Regiunea euro-atlantică are nevoie de pace şi stabilitate acasă, dar, de asemenea, are nevoie de protecţie împotriva ameninţărilor externe. În cele din urmă, apariţia unei lumi multi-polare necesită a fi găsită o modalitate de a compensa dinamica politică, economică şi strategică a puterilor mari din Asia.

 
NATO, în forma sa actuală, nu este gata de aceste sarcini. În viitor, Alianţa ar trebui să vadă în sine un cadru strategic pentru cele trei centre de putere: America de Nord, Europa şi Rusia. Acest trio are interese comune, care sunt ameninţate de aceleaşi provocări, şi care necesită răspunsuri la aceleaşi lucruri. În cazul în care Alianţa intenţionează să fie principalul forum pentru abordarea tuturor crizelor - pentru că este unicul forum în care America de Nord, Europa şi Rusia stau la aceeaşi masă - atunci ea trebuie să stabilească acum cadrul instituţional necesar pentru ca acest lucru să se întâmple. Uşa pentru statutul de membru al NATO ar trebui să fie deschisă pentru Rusia. Rusia, la rândul său, trebuie să fie pregătită să accepte drepturile şi obligaţiile unui membru al NATO, a unui egal între egali.

Împreună şi nu împotriva Rusiei

 
Nu există nici un consens asupra modului de a evalua şi gestiona Rusia, o întrebare fundamentală peste care membrii Alianţei şi UE sunt profund divizat. Unul din elementele cheie este că, din motive istorice, noii membri ai NATO definesc securitatea lor ca fiind îndreptate împotriva Rusiei, în timp ce pentru Europa de Vest este imperativ faptul că securitatea în şi pentru Europa poate fi realizată numai cu şi nu împotriva Rusiei.

 
Rusia a spus în mod repetat şi în mod clar că se simte marginalizată de extinderea NATO şi de extinderea frontierelor Alianţei cu 1000 km (620 mile) spre est. Ea s-a opus, de asemenea, ca ţările care au făcut parte din Uniunea Sovietică să devenă membri ai NATO. Dar NATO insistă asupra faptului că fiecare ţară din Europa are dreptul de a adera la Alianţă la alegerea sa. În cazul în care cele două părţi ajung într-un impas în această controversă, aceasta are potenţialul de a declanşa un conflict serios. O aderare a Rusiei la NATO ar uşura integrarea Georgiei şi Ucrainei în structurile europene - disponibilitatea simplă pentru a deveni membru presupune recunoaşterea integrităţii teritoriale a ţărilor europene.   

Comunitatea euro-atlantică are nevoie de Rusia din mai multe motive: pentru securitatea energetică, dezarmarea şi controlul armelor, pentru a preveni proliferarea, pentru a rezolva problemele din Iran, Afganistan şi a conflictului din Orientul Mijlociu, pentru a limita potenţialul de criză şi de conflict în Asia Centrală, şi pentru a facilita procesul de creare a opiniei şi de luare a deciziilor în cadrul Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi în cadrul G-8 şi G-20. Acum este necesitatea ca NATO să-şi dau seama cum Rusia să-şi găsească calea în comunitatea euro-atlantică.

 
Participarea Rusiei la securitatea colectivă ar avea o dimensiune internă şi una externă. Transparenţă completă în cadrul Alianţei pe bază de reciprocitate strictă, precum şi integrarea politică şi militară în sistemul de alianţă şi participarea în procesul de luare a deciziilor, ar pune capăt oricăror percepţii a presupusei ameninţări pentru Rusia din partea Occidentului. În acelaşi timp, Alianţa întreagă ar beneficia de mijloacele politice şi militare pe care Rusia le are la dispoziţie ca să se apere de ameninţările externe şi de a rezolva probleme care afectează comunitatea euro-atlantică.
________________________________________
Volker Ruhe a fost ministrul apărării al Germaniei 1992 - 1998, Generalul în rezervă Klaus Naumann a fost inspector general al forţelor armate germane şi preşedinte al Comitetului Militar al NATO, Ambasadorul Frank Elba a fost director al Comitetului de Planificare de la Ministerului de Externe German şi Ambasador în India , Japonia, Polonia şi Elveţia, şi Vice-amiralul în rezervă Ulrich Weisser a fost director al Comitetului de Planificare de la Ministerul Apărării German.

Sursa: Spiegel

Email (will not be published)

Name

Title

Comment
 remaining characters

Post